Ce te costă să respecţi tăcerea vorbelor
Şi prin ea să simţi pe pielea ta arma unei minţi?
De ce te intrigă strigătul tobelor
Şi nu vrei să accepţi - nu, nu suntem nişte sfinţi.
Prins în costumul tău rigid de camuflaj,
Evident, cuvintele noastre îţi par ceva indecent;
Trucul tău inutil de machiaj
Te picură lent şi apoi te evaporă în alt prezent.
Zgomotul individualităţii te jigneşte,
Rămâi surprins, însă cu masca de neatins.
Tragedia afirmării te sărăceşte,
Acum stins, te reaprinzi? Scopul unui om învins...
No comments:
Post a Comment