Scris verde

Este duminică şi a stat din nou peste program. Când coboară din taxi, un val de răceală o cuprinde. Fulgi lipicioşi i se prind de gene şi o gâdilă. Ninge. Îşi ascunde pielea fină sub o perdea de păr, apoi alunecă rapid prin mulţime. Se uită la ceas şi o cuprinde panica.

-Pardon, mă scuzaţi, se împinge ignorând perechile de ochi care o acuză. Intră în clădirea veche pe care o ştia atât de bine şi aproape că îl dărâmă pe portar. În lift îşi scoate deja cheia din geantă - pe hol se împiedică şi descuie grăbită uşa apartamentului. Lumina e stinsă, iar ea simte cum forţa o părăseşte. Liniştea morbidă o sufocă. Îşi dă repede fularul jos. În cuier îşi lasă jacheta gri şi sufletul împletit în ţesătura ei. Aleargă în dormitor, singura cameră unde draperiile erau trase. O rază de lună s-a pierdut pe lenjeria de pe patul nefăcut. O singură pernă zace mototolită în centru. Chiar acolo, chiar pe colţul lui de pernă, era sursa ei de viaţă.

Se întinde lent după un bilet. Cu ochii la tavan, îl duce la piept şi îşi închipuie că el stă cu obrazul acolo. Aprinde veioza şi citeşte mulţumită. Numele ei era scris cu litere mici şi dezordonate cu un pix de culoare verde.

Clipeşte lacrimile care o inundă. Era de ajuns să-şi vadă numele pe o bucată de hârtie, să ştie că mâinile lui au mângâiat-o, şi emoţia o îneca. Aceea era unica ei speranţă: certitudinea că el se va întoarce. Că o iubeşte.

Se ridică şi se dezbracă de hainele care se lipeau de ea ca o a doua piele. În duş, nu face economie la apă şi-şi resuscitează gândurile. În oglinda aburită se examinează fără prea mare tragere de inimă. Singurul lucru care îi atrage atenţia sunt cearcănele devenite aproape mov. Trebuia să doarmă.
Înfăşurată într-un prosop, se înghesuie în bucătăria mică, picurând apă pe covor. Ciocolată caldă, zâmbeşte în sinea ei. Se duce din nou în dormitor cu o urmă de vis pe buze. Peretele de geam îi afişează întunericul de nepătruns al oraşului. Luna se scurgea atrăgătoare printre acoperişurile celorlalte clădiri.

Îşi lipeşte fruntea udă de sticla rece. Respiraţia zmogotoasă i se reflectă violent pe suprafaţa netedă. Pe pielea ei albă simte fantoma lui. Nu va putea să doarmă.

În această noapte, a rămas doar cu o cană în mână şi cu o inimă care bate goală.